privesc dansul norilor
nãscãtor de fulgere
calea dintre cer şi pãmânt
precum o pedeapsã inexplicabilã
un fel de sãrut pãtimaş
dintre energie şi potenţial
din când în când
curcubeul
cum viseazã veşnicia
sufletul meu
prin inima fierbinte
niciodatã perfectã

dincolo de toatã neînţelegerea
îmi rãsare prin suflet licãrirea
care-îmi face ochii minunaţi
atunci când iubesc

nu sunt niciodatã inimã
poate cub
mai degrabã sferã
absolutul dintre douã întrebãri
şi un rãspuns imposibil