și vine un timp în care începi să crezi
că te-ai maturizat
o expresie pe care n-ai folosit-o vreodată
un loc amenințător în care nu credeai
umbli ca o salcie pe străzi
ținându-te de ce poți
dealuri, asfalt, de piciorul cuiva
pe care îl știai
și cazi în râpă
la groapa de sălcii

a trecut furtuna, a trecut iarna
toamna
iubirea
e doar un vis la alegere acum
dumnezeu nu îți mai dă cu mâna lui
nimic
și știi, dar nu spui cu voce tare
nici când ești singur
că nu ți-a dat niciodată

fără mirare
îți alegi cu grijă semințele
pentru răsadurile viitoare
unii vor plante vindecătoare
la marginea casei
alții, caise
mereu cu același gust

așa cazi și în dragoste, din alegere
ca într-un pui de somn
și tot nu știi dacă visul va fi unul scurt
a cărui frumusețe doare
amintindu-ți de viață
sau un coșmar care se va lipi iar
de tencuiala tavanului
dacă te va ține cineva de mână
când vei tresări de frică

ori vei fi un mort
care nu va mai avea nevoie
de lumină