Ea păstrează în stomac o ușa mică, mică, tu ai echipamentul tehnic potrivit și curajul să te prinzi cu dinții de orificiul cheiței. Îmbraci haina de judecător în fața unei vitrine olandeze, îți apleci urechea și atingi cu diapazonul muntele din păr uman ca o trompetă deșirată. Urli într-o pădure eclozată, și dumnezeu are antifoane sau e brut. Biciuiesti arena circului și scaunele goale, râsete și voci ca niște măști acrobatice, flori mălurate, baladă de aplauze.
Oferi libertate animalelor sălbatice, ele sau adulții merg în cap, mâini, cu fundul în sus, tȃrȃș, pe străzi ce se răsfiră, se construiesc copacii și copiii dispăruți. Nu te urca, stai pe spatele tău, inspiră mireasma de vară micotică.
Ea expectorează petale de trandafir cu numele criminalilor faimoși uciși de o dronă setată. Nu fi agresiv cu o clonă, numele real nu înseamnă întotdeauna veridicitate. Ea păstrează în stomac o ușă mică, mică ca un mini telefon aruncat la întâmplare într-o poșetă, alunecă pe taste, caută ieșirea un gândac rătăcit. Fii atent, nu greși codul! Odată intrat îți vor răsuci ochii coloniile de fluturi ce hrănesc cu nectar bebeluși.