|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Renaștere Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 11
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-06-05 | |
Nu au nici o vină îngerii rinocenilor care,
Asemenea rinocerilor, sunt masivi, greu de oprit Când aleargă peste tot ceea ce le stă în cale Și trec plutind călcând tot în picioare. În privirile tuturora coboară cum din umbra Muntelui de granit câmpii ce le împresoară. Sunt cerul întunecat în care toate stelele Strălucesc din aceiași lumină în seară. Închipuiri ale unui viitor ascuns într-un labirint Unde zgomotos, amenințător, înfricoșător își caută Eliberarea sinelui dintr-un interior cu gust de absint. Turma lor, în a cărei căutare trec, este un fel de ideal Imaginat care își visează din îndepărtate spații Abandonate de toți cei care urmează stolul Zvârcolit prin cer de frământate vibrații. O epidemie de rinoceni în a căror ființă Mă regăsesc și în a căror formă mă închipui Trăind asemenea tuturor norilor, stelelor, inelelor Și lanțurilor care ne leagă cum petalele florilor Prin primăveri parfumul unde își închipuie Că înfloresc îngerești și enorme, Neimaginate mlaștini.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate