Îmi curge timpul, iremediabil,
Ca un puroi din vechea vieții rană
Pe alb de plete-mi scrii tu bezna vană
Din negrul păr al tău, din basm probabil.

Că ești o Cosânzeană mie hrană,
Un Făt-Frumos bătrân, cu racle-amabil,
Cu îngeru-n poemul inefabil,
În poezia ta prin nopți tirană.

Se duce, vine vreme-n necruțare
De încă tânăr am ajuns moșneag,
Miroase-a veci în clipele sprințare.

A ține ceru-am umărul beteag,
Mă prăbușesc în ape spre-nălțare
Da-n bernă mi-e-al olimpurilor steag.