SFÂNTUL ILIE (904‒850 î.Hr., sărbătorit pe 20 iulie)

Azi, cu mare veselie,
Îl serbăm pe Sfânt' Ilie,
Prooroc vestit, evreu,
Ce-a slujit Lui Dumnezeu.

A luptat (nu era slab)
Contra regelui Ahab
Şi păgâna lui soţie,
Rău duşi în idolatrie.

Arme-avut-a el, preasfântul,
Doar credinţa şi cuvântul;
Sfântul rău i-a blestemat
Şi de crimă-a acuzat

Pe Asab şi Izabela,
Soaţa-i rea ca varicela,
Iar Ilie-a proorocit
Moartea lor în chin cumplit.

Peste-al lui Ahab ţinut
Seceta s-a abătut,
Iar izvoarele secau,
Animalele mureau,

Foametea făcea prăpăd,
Îngrozindu-i de ce văd,
Ca pedeapsă, ca urgie,
Pentru-a lor idolatrie.

Sfântu-a vrut ca, prin căinţă,
Să-i întoarcă la credinţă.
Regele l-a prigonit,
Iar Ilie a fugit.

El s-a dus, precum se ştie,
Mult departe, în pustie,
Unde-un înger l-a hrănit,
Précum Domnu-a poruncit.

Prin credinţă, rugăciuni,
Sfântu-a săvârşit minuni;
Una, care-i cea mai mare,
Prima de-acest fel sub soare,

A fost fiul să-i învie
Unei văduve, Ilie,
Pentru marea-i bunătate,
Dar săracă peste poate.

Sfântu-a profețit astfel,
Fără dubii de vrun fel,
Învierea morților,
Spre ştiinţă drepţilor.

Biblia ne povesteşte,
În "Regi 4"-adevereşte,
Sfânt' Ilie n-a murit,
Ci la ceruri s-a suit:

Credinciosul prooroc
A urcat c-un car de foc,
Din a Domnului voinţă,
Pentru marea lui credinţă.

Ca Sfânt' prooroc Ilie
Nu-i nici unul în vecie;
Précum fost-a voia Sorţii,
N-a trecut prin poarta Morții.

Cei ce numele-i purtaţi,
Să fiţi Binecuvântaţi!
Să fiţi Buni şi să fiţi Drepţi,
Şi în toate Înţelepţi!

Să vă dea Sfântul Ilie
Sănătate pe vecie,
O nespusă Frumuseţe
Şi eternă Tinereţe!

Cei ce azi sărbătoriţi
Să fiţi veşnic Fericiţi!
Să vă fie Viaţa plină
De Noroc şi de Lumină!

Eu de ziua voastră-nchin
Soiuri vechi de vin divin;
Cu un vin de Drăgăşani,
Vă spun sincer "La Mulţi Ani!"

(GEORGE BUDOI, 20.07.2026; Poezie.ro).