e timpul. tu, cu pas de isadoră,  

treci prin strâmtoarea visului, senină,  

ajungi acolo unde nu fierb patimi,  

nici umbra înțelesului nu-ți scapă. 

te-ncurci puțin în visul meu tomnatic,  

plasă de siguranță și tăcere,  

și parcă-ntreaga lume s-ar ascunde  

sub vălul îndoielilor obscure. 

cu toate-acestea, nu ne plouă-n gânduri  

cu stropi acizi de-amaruri și de zbucium. 

de dincolo de plasă ne surâde  

a noastră tinerețe prinsă-n clipă. 

e-aproape timpul ca să trecem pragul. 

nu știm de-i salt sau lentă scufundare. 

de-aceea, tu, cu pas de isadoră,  

te-ntorci în vis cu-averea ta de clipe.