Cumplit aș vrea să dorm,
și să visez doar albul clandestin,
scuturând praful stelelor oarbe
lipsesc umbra de propriul destin.

Noaptea legată să nu-și repete pasul,
umblând frivolă pe un prezent denaturat,
cu amintiri dintr-o secundă fără ceasuri,
iar să mă caut printre nori de cer uitat.

Cuvântul mut rămâne doar o clipă goală,
tăcerea strunelor vibrează fără nume.
Lăsați-mi astăzi realitatea să mă doară,
nu vreau iluzii respirând din altă lume.

Mai jos de somn e zbor absurd, fără portanță,
și-atunci mă-ntorc în febra nopții fără rime,
liniștea însăși zăvorăște o speranță,
Ușa-i zidită cu prezențe anonime.