Am rămas
ca un cui ruginit
în peretele unei case
demolate pe jumătate.

Lumea își schimbă pielea des,
eu încă port
praful din camera copilăriei.

Tata locuiește acum
în lucrurile care lipsesc.

Printre oameni trec drept vie,
dar cresc încet
ca iarba dintre șine.

Nu mă lupt cu timpul.
Îl las să muște.

Știu că la capăt
nu rămâne victoria,

ci doar urma din podea
a locului în care
ai stat prea mult.