era înserarea când m-am încurcat în propriul păr și copii muribunzi invadau
întru violarea veveriței, când
mă micșoram între două pietre orange și
tine-strigăt-creier gândesc
înserarea care necunoscută, care insectă, vid, teluric îngropată sub unda fără scăpare

din univers haotic ne-am zărit, dar pentru
că tu erai de seară și eu eram în piatră nu ne-am putut atinge în menuetul-obiect al tuturor
era când eu nu a fi tu