|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 4225
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-13 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Te-am cunoscut când tocmai primisei
Premiul Nobel pentru iubiri spulberate. Gemeai de atâta bogăție încât cuvintele mele stângace nu valorau nici cât ceața risipită-n bucătărie de fumul primei țigări. Mi-ai arătat sertarele cu amintiri... rufe colorate, trufașe, altele prea strâmte de-atâtea spălări cu lacrimi... Þi-am zărit, prin hățișul de zăbrele moi al părului tău, sufletul pus la uscat pe cenușa mocnită a meningelui... Și totuși continuai să mergi... și să faci să pleznească mugurii merilor în plin decembrie cu zâmbetul tău. și totuși acidul tău dezoxiribonucleic emana un miros de cozonac, de nuci, de brad verde adumbrit de globuri roșii, un soi de bucurie, de speranță... Și totuși... Te-nfiorau un ghem de vorbe nerostite ascunse într-un punct, iar degetele tale dezmierdau ca pe-o cocă prea îndelung frământată o prea omenească nevoie de ... casă, de așezare, de trei. Zi de zi am construit cîte o fărâmă de curcubeu ca un pod gigantic întins către tine... Uneori îți strângem mâna și-l făceam să lumineze, Alteori îți atingeam părul și cerul se umplea de scântei. De cele mai multe ori, dorința era de ajuns. Zi de zi am lucrat la restaurarea sufletului tău pârjolit. Zi de zi. Vis cu vis.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité