Tot ceea ce credea despre Crăciun a sunat desuet
și se lupta cu visele și anii
care i se scurgeau prin gânduri
ca printr-o rigolă încleiată
drept în somnul acela fumuriu,
pentru ca o clipă întâmplătoare
să i se pară că-i plac sfârșiturile de an
și plutitoare își juca ochii
asemeni unei povești în care-i era frică
să ne ținem de mână
să nu ne facem fărâme
în palma timpului, prea grea
de vise și ani.

Toate Crăciunurile noastre le-am adunat sub brad
și i le-am dăruit
frumos ambalate, cu fundiță roșie, ca ornament,
în inimă, în suflet, în crez.