Cu Anton Pann m-am așezat în strană
Să buchisesc Psaltirea pe-ndelete.
Aș fi rămas să-l văd cu nea în plete,
Cu ochii-n zări și-n mâini c-o simplă pană.

Îl știu. Oltean Vasile peste cete
De tomuri vechi înțelepciuni emană
Și duhul lui prin vremi e ca o rană,
Să-ntindă punți de-apropiat comete.

Coresi-a pus comori la începutul
Ființei noastre, lacrima dintâi
Și ce-am voit a alungat nevrutul

Săpând fântâni cu care-n veci rămâi.
Solemn lăcaș îmi este tot avutul
Și am de-a pururi slova căpătâi.




4 mai 2007
Gruiu