Iubirea mea pentru tine
e tot ce mi-a rămas
din zile ce-au trecut cumva senine -
stinse felinare pentru veșnicie.

Flori albe din mare
îmi aduc aminte
că timpul nostru pe pământ a trecut.
Ultimul meu gând moare,
însa noi ne vom iubi mereu ca la-nceput.

O melodie tristă
purtată pe clapele de pian
în minte-mi insistă.
Oare asta îmi doream?

Dar vraja ta asupra mea
mă poartă pe culmi înalte,
peste mine cade mâine, azi și ieri.
Ceea ce nu pare uman e iubirea:
dulci sărutări, calde mângâieri.

Nu-ți fie frică fiindcă timpul trece !
Împreună suntem un astru nepieritor,
plutind în Marele Rece,
afară din bătrânul decor.