Atâta robie...
O rază de lună
mai poate s-arunce
năluci de lumină
cerul e umbra târzie
a unui pământ
ce-a uitat să mai fie.

Mă reculeg din ore,
întind o mână
să iau o stea din cele multe...
prea înalt e cerul!
Nici nu știu pe care :
de-aleg,
se vor căzute...

Mă doare abisarea trăirilor
liniștea de stele
vina o poartă neantul.
De dimineață,
îmi spăl cu roua pură
tălpile de tină,
apoi
cutreier trăirile rebele.