aș vrea să cred dar totul lipsit de sens îmi pare
și orice pas sau vorbă cădere e-n ispită
cerneala-mi e uscată, hârtia-ngălbenită
acum, ce-am scris îmi este ca o destrăbălare

de parcă la o nuntă mireasa desgătită
se-mbată cu nuntașii spărgând vulgar pahare
iar fața ei curată și tânără de floare
s-ar preschimba-ntr-o mască urât îmbătrânită

din lucrurile care-mi părură fascinante
cum eu le ridicasem întruna la putere
azi nu mai am nimica... tablou-i așa șters

ca după o furtună ce l-a izbit din mers
în rest; am un perete pe care în tăcere
pictez făpturi ciudate și muguri noi de plante