închid ochii și iese din mine o fereastră
drumuri inventate netezesc neajunsul
bat pasul pe loc s-aprofundez pământul
pentru o depărtare sănătoasă


secrete subțiri decupează trecutul
mâini înghit în sec atingeri
smulg draperii să văd paralel lumi fără perdele
trupuri cu suflete ondulate de timp și de fugă

tristeți ovale umezind obrazul
s-adună în colț sub veioza aprinsă
oprește, închide și stinge lumina
e deajuns o tăcere rece, fină, scandaloasă