Am imbatranit, fiind tanar,
Viata mea tinand pe umar,
Potrivind, ascuns de luna,
Varsul bland care-acum suna.

Lumea s-a nascut sa moara!
De cuvinte am o moara
Care macina si cerne
Versuri bune pentru perne.

Imi pun gandul langa ganduri,
Fac din vorba veche randuri,
Si de dor de cant de mierle
Scot din mucegaiuri perle.

Ranile-mi le ung cu-argint
Si m-alint cu zari ce mint,
Mai iubesc un trup de fata,
Mintea mea mereu tot cata.

Cugetul n-are hotar,
Sunt cand inger, cand magar,
Nu mai sunt de mult iubit,
Ochul plange de ranit.

Inima-mi precum o nuca
Este rece si nauca,
Ratiunea mea cea pura
A furat mereu si fura.

Dar ma zbat intre pacate,
Sufletul, mintea se zbate,
Pentru ea as scrie-o catre
Si-as iubiu pan' la moarte.

Iar daca mai este vie
Las si teama si mandrie
Si scriu versuri; Cine stie!...
O citi si o sa vie.