Petale roșii cad pe sol
Când el pășește lin pe hol;
Aș vrea să am măcar un mol
Dintr-al său trup gol.

O frunză nu mi este verde
Când trece el și nu mă vede,
Aș vrea să știu măcar ce crede,
Însă la colțuri el se pierde.

Sunt rănită de lovituri calde
Și gândul meu pe ceilalți îi rade.
Privesc cu greu prin gânduri fade,
De unde Eu l-am pus, el cade!

N-a mai rămas nimic;
Oricât ar fi de-nalt pare pitic;
Acum privesc totul într-un mod unic
Căci sunt doar eu, și doar eu zic!

Oricâte ape curg
Chiar dacă el mă vede
Eu nu-l mai văd
Și nu mai plâng.

Nimeni nu mai tulbură
Lacul meu de neuroni,
Doar eu exist
Și totul e al meu!