ai vrut să fii iubită pe muchie de secure
acolo unde cerul zvîcnește pădure
unde urzicile despoaie venin
cu rășină prinsă în părul sălbatec
ai vrut să fii iubită omenește molatec

ai vrut să mă răstignești pe o dungă
în căușul săpat de copite la strungă
unde oile înghesuie seara
să mă doară oasele despicate cu dalta
cînd se-așează nopțile una peste alta

ai vrut dragoste țintuită pe grindă
între cuie de tisă dureros să se-aprindă
unde focul mocnește a jar
cît e noaptea de neagră și lungă
cînd adoarme securea în lemnul din strungă

ai vrut și-ai avut pe vatra de lut
pămîntul și cerul rotindu-se leneș
în ochii tăi negri nespus de demult