a fost odată un popor
la-nfățișare-așa păros
că toți păreau ca-ntr-un fuior
impachetați. si caldul lor

a dat prilej vecinilor
să-i pună-n furcile de tors
fiindcă era acel popor
din câte știm cel mai păros.

dar azi când dăm de un covor
sau alte lucruri de prisos
care-au scăpat de tors cu spor
noi admirăm și-n glas mieros
căinăm pe-acel plecat popor