erai un inger verde ce-a-ngalbenit spre toamna
tarandu-ti greu aripa urcai spre rasarit
la fiecare pas pierdeai cate o pana
indepartandu-te intr-una de visul obosit

veneam in urma ta pe-acelasi drum pustiu
si una cate una le adunam din mers
dar nu te-am mai ajuns...era deja tarziu
si singura pe cale o lacrima mi-am sters.