Eram un vechi poem
Lasat pe o masa prafuita
Venise primavara
Dar frunzele erau aramii.
Apoi ai aparut tu
Timpul a inceput sa zburde
Universul sa danseze.
Devenisem o forma nebuna
Un gind ce nu se putea opri
Te cautam pe tine
Te asteptam pe tine.
Visasem construind castele de nisip
Stiam ca existi, insa imi era frica sa te ating.
Asteptam ca razele soarelui sa se resfringa pe chipul tau.
Atingerea ta sunt degetele mele deveneau nebune
Te cautam ca un muribund, in fiecare cotlon din mine si tine
Ca un pian ce vibra la fiecare sunet
Imaginea chipului tau era sadita in mine
Sufletul tau imi atingea destinul
Iubirea ta ma transforma in forme nebune.