îmi trag pantalonii
îmi pun tricoul
cămașa
ca un prostovol în care îmi strîng hormonii și visele
asfixiate
atunci cînd nu le întind pe sfoara de rufe
a spovedaniilor de noapte
mirosind a apret
mi se coșcovește de la o vreme o pleopă de gargouille
pe umărul inimii dinspre minaret
căci am inimă
da
și e în renovare
i se repară cupola și vitraliile
dacă mai am bani voi pune și catapetesme noi
cu franjuri de alhambra
dacă nu
voi amîna marea schismă pentru încă o cruciadă
citește-mi pînă atunci capitolul acela din torah
cu balaam și măgărița
ca să nu uit ce bine cuvîntate sînt animalele cînd e traffic jam spre canaan

acum sînt singur și e bine
mi se nasc celule noi
aici în bosforul meu