|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 2015
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-18 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] |
Aproape plâng, aproape râd, aproape-mi este dor de tine,
Deși covorul fără flori, destinul l-a pierdut prin univers, Această pată de culoare, ce noi credeam că ne-aparține, Durerea altor pași pierduți, de-a lungul anilor a șters. Zadarnic fruntea câteodată, se-ncruntă când apare-un rid, Dorind să fie neschimbată, ca tu s-o recunoști când ai să vii, Ar fi de-ajuns ca pleoapele întâmplător și lin să le deschid, Și vei afla cât ai pierdut, de când mă uiți, de când mă știi. Mi-ai construit din umbre o cetate să pară totul ca un vis, Și-ai dat nemărginirilor un sens, un capăt de iubire, Lăsând închisă poarta către suflet, uitând ce mi-ai promis, Iar treptele ce duc la el, au putrezit în trista-ți fericire. Aproape, toate-mi sunt aproape, doar tu pe undeva mai plângi, Pe gene-mi nige vântul, chemarea brațelor ce m-au pierdut, Te rog, redă-mi destinul și vino, gesturi vechi să-mi strângi, Fără covor, fără culoare, te rog din nou să-mi redevii trecut.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность