|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 2999
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-01 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Iarna nu-i ca vara, dar vara-i ca-n iarnă.
Nu mai sunt norii pe cer, dar ploaia toarnă, cascadele-s adormite de cuvintele plăpânde, iar minciuna e adevărul umbrelor flămânde. Covoarele de valuri au unduirea mută, cu aureolă de simfonii ce nu se ascultă, adorm parcă curcubeele de flori perene și se îngroapă nostalgia iubirilor eterne. Timpul ne umple cu destinații adunate pentru iernile cu primăverile uitate. Acele ceasornicului au mărit viteza dacă vara și iarna ignoră antiteza. Hegemonia întunericului intră-n casă, numai o bunică mai crede-n voalul de mireasă, umbrele sunt luminate cu sclipirile de-amnar și cuvintele sfinte parcă adorm în dicționar. ................................................................ Peste malul orizontului plutesc două valuri albe care se iubesc, el și ea prinși strâns pe-o adiere adusă de a destinului mângâiere.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité