|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 4847
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-13 | [This text should be read in romana] |
Din nou mă joc singurel!
Afară erau: Gigel, Ana,Dudu,Viorica... Nu le-am greșit cu nimica Însă ei când m-au văzut, Repede au dispărut. La oglindă,curios, Mă privesc de sus în jos Și ochiul meu se uimește, Că nimic nu îmi lipsește. Mă văd chiar mai frumușel Decât Dudu sau Gigel! Am sprâncene subțirele, Două buze mititele, Ochișori mari și vioi Doar perișoru-i vâlvoi, Pentru că e undulat Sunt aspectuos și curat. Am și mâini am și picioare Tot ce are fiecare! Dar la joacă,cu uimire, Constat că toți fug de mine. Își fac semne,șușotesc, Apoi nici nu-mi mai vorbesc. Merg și-o-ntreb pe mama mea: -De ce toți se poartă-așa? Eu mereu i-am salutat, Le vorbesc manierat Și mă doare mama tare Că-s respins.Uff!de ce oare?! Mama-și pierde lăcrămioare: -Fiule ești de culoare! Se pare,culoarea ta, Îi împiedică-a vedea, Suflețelul tău curat, Sensibil și minunat. -Nu pricep,spun mânios E ceva contagios?! Mă revolt.Culoarea,Zău! Nu le face niciun rău! O Doamne,spun cu stupoare, Asta e discriminare!!! Aurora Luchian Vaslui
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy