|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 1501
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-02-13 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
oricât ai cuprinde cu mâna, cuvintele
se întind până la urmă până la umilire în trebuințe secrete și fiecare miracol moare la lumina zilei într-un foc astupat un fel de boltă de cer ascuns într-o iubire de lene *** în fiecare loc ferit al ochiului petrecem câte o prigoană împuținând răul și cărțile se pierd printre degete și mâna îngropată în așteptare nu mai găsește capătul iar zilele sunt tot mai scurte între om și om doar umbra călugărului alb *** întinderile dintr-un om prăbușesc trupul de pâine lutul de sub tălpi cupa e plină doamne, al meu stârnindu-ne duhul măreției *** mai smulgem câte puțin dintr-o cruce aurită cu pereții crăpați și podeaua roasă de foame așteptând maestrul să coboare în stradă
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité