|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1319
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-16 | [This text should be read in romana] | -69- Din câteva acorduri, nostalgia o recompui, îi dai mereu prestanță, de praf să șteargă visele hoinare. O lași o vreme în adânc să cânte, în libertate, fără stratageme. Pân’ la erupție, domnește visul.
Împaci în sine visul cu speranța, culoare să primească orice sunet care-ar pătrunde-n spațiul plin de semne. Un tempo liniștit și plin de vrajă păstrează sunetul în ape limpezi. Și parcă fără larmă curge totul.
Cu vremea, ies din sine fără tumult acorduri noi, visate-n alte nuanțe, dar toate-n cuibul vechi își au sălașul. Oricât s-ar înălța în zbor frenetic, toate își au originea-n ființă. Și-acolo-i prototipul fără seamăn.
Nu, firea nu e oarbă, descompune ceea ce și-a epuizat destinul, ca alte forme să primească viață. În tot ce e finit foșnește viața, vibrează nostalgia altor timpuri. Și moartea e o muzică înaltă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy