|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Să îmi merit ghiocelul Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 602
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-10 | [Acest text ar trebui citit în espanol] | En las horas inciertas, cuando el sol olvida respirar, me lancé a la lluvia como en una página blanca en la que nadie se atrevió a escribir jamás. Las calles se curvaban ante mis pasos, el tiempo se rompía entre un pasado demasiado perfecto y un futuro que no empieza. Me desperté soñando y levanté las manos como un ciego que atrapa la luz en sus palmas vacías. La ventana se abrió como una herida callada en el cielo, y de la nada pura nacieron estrellas, nubes, la luna y todos mis anhelos. Me habría quedado allí, en ese vacío divino, pero el reloj de la pared comenzó a contar el tiempo con los dedos. Tic. Tac. Gente muere. Planetas nacen. Tic. Tac. Me desperté. O quizá no.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate