|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 226
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-04 | [This text should be read in romana] |
Din ramuri atârnă o tăcere,
ca un șal uitat pe umeri după un dans vechi. În aer miresme de gutui și povești neterminate, de ceai rece lăsat pe pervaz într-o după-amiază care nu s-a mai întors. Te-am așteptat cum așteaptă pământul prima ploaie să-i aline setea, cu răbdarea unui început. Dar norii au rătăcit drumul, s-au pierdut peste alte case, iar ploaia n-a mai știut să cadă în noi. De atunci merg pe străzi cu palmele deschise, nu să cer, ci să prind ceea ce se risipește: un foșnet, o umbră, o frunză care a uitat cum să se desprindă. Știu că timpul nu se întoarce, dar eu îl simt adesea trecând pe lângă mine, cu pași tăcuți, ca un prieten vechi care mă recunoaște, dar nu se oprește. Și-atunci înțeleg: toamna care nu mai vine nu e doar despre frunze și ploi, ci despre tine, plecând fără să privești înapoi. iar eu rămân să culeg, în tăcere, umbre.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy