|
agonia deutsch v3 |
agonia.net | Richtlinien | Mission | Kontakt | Konto erstellen | ||||
|
|
| |||||
| Artikel Gemeinschaften Wettbewerb Essay Multimedia Persönlich Gedicht Presse Prosa _QUOTE Drehbuch Spezial Mundart | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Amphibien - Dystonie Kontakt |
Kommentare der Mitglieder
Leser: 8322
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-29 | [Text in der Originalsprache: romana] |
n-am putut fi atât de indiferentă.
paloarea cerului și mișcarea de rezistență a aerului când copiii au fost uciși. era o toamnă roșie, cu bucăți de copaci înveliți în primele brume. parcurgeam zeci de km până la primele fabrici. omenirea nu mă aștepta pe mine. trebuia sa mă duc. într-o zi am văzut armele lor. negre, lucioase, ordonat așezate la baza câmpurilor. ma gândeam: scrie despre asta. asta îți ordonează gândurile. nu somnul, nu mesele copioase la terase aerisite și vag desprinse din filme. dar cum pot să scriu despre copiii uciși? decât că era toamnă și nu am văzut niciodată vreunul. atunci m-am imaginat pe mine stând în iarbă, culcată la pământ cu un glonte în inimă și sângele șiroind. nu eram decât eu și armele lor. și glasurile care îmi șopteau: oprește-te. nu te poți ascunde la nesfârșit în bazele lor militare în blocurile gri, cu o sută de uși, cu o sută de uși, cu o sută de uși. sângele curge la fel și în vise. copiii nu țipă când sunt împușcați, nu, dar lumea nu e mai frumoasă și mai bună, nu e deloc mai frumoasă și mai bună, decât atât.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Eine virtuelle Heimstätte der Litaratur und Kunst | |||||||||
Bitte haben Sie Verständnis, dass Texte nur mit unserer Erlaubnis angezeigt werden können.
Copyright 1999-2003. agonia.net
E-mail | Vertraulichkeits- und Publikationspolitik