|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 34
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-09-06 | |
Sunt clipe în viață când
tăcerea cântă în întuneric: Iubi-te-voi, Doamne. Și-atunci mă întorc, deodată, în gând, la sensul meu aici, pe pământ. Camera albă, cu corcoduș, iubirea și grija bunicii: să ne rugăm, să închinăm perna, să mâncăm dimineața oușor, colărezi, să avem „pâine” și carte, dar nici așa, ca mine, prea multă, lungul șir al femeilor din neamul meu, agățate la fereastră, în rugă, cântărețe în strană, într-un singur glas ce cântă o poveste nemaiauzită de oameni — un tunet, o toacă a trezviei — în tâmple şi-n trup — ştiută doar de noi trei, de demult — mamaie, mama şi eu. Coșciugele înșirate, plânsul și Fericirile cântate-n cafas cu vocea adâncă a inimii, la trecerea ei, a Victoriei, de aici, de pe pământ, către un ogor mai mare, din cer, pe care să-l sape drept, matematic şi cu ferestre de rugă pentru noi toți, ce dau tot aici, unde locuiesc și mă rog eu, Veronelul, zisă și Vironica, înveșmântată în cântec, lacrimi și fericiri. Eu am rămas aici ca să dezleg singură Sensul. Oare s-au copt strugurii acolo sus, în cer, la voi în vii? V-ați găsit de curând cu tanti Gica? Pașii mei urmează versul lor știut dinaintea vremurilor cărnii mele, dinainte să pot citi litere. Cântecul bate în zid ca o inimă. Respiră în pieptul meu mort Har.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate