|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 976
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-21 | |
trebuie să fiu lăsat în pace
ca să mă concentrez când calculez totalul mă port insuportabil din start iar sentimentele îmi încurcă socotelile accept conexiunea crudă și iubirea naivă dar și energia investită într-un eșec de care te aștepți să fac abstracție arta mă-sii asta nu e artă ci un pacient fără șaman care se pedepsește de dragul spectacolului trece din om în iluzie și înapoi în anonimat singur sădesc un soi rău de scriitor în pădurea tropicală de uscăciuni am plagiat basmul acela obscur în care greuceanu și cosânzeana o iau pe căi diferite la o răscruce de linii din palma mea dacă sunt într-adevăr suflete pereche potecile se vor reintersecta dar ei își văd de drumul fără întretăieri până ajunge fiecare în alte povești care dor mai puțin sau mai mult ghionoaia albă mă pândește din văzduh demonii mei plonjează spre fatalitate eroul se consumă în interior numai loserii rup pactul cu diavolul înainte de termen moartea vrea s-o pup pe obraz cu orice preț nu-mi prea place că e alcoolică dar mi s-a sculat puțin când a scuipat printre dinți îi are pe toți dar poartă un ochi vânăt pe veci ești tare tipo nu-ți fac față dar schimbăm numerele de telefon formez 07 și frica de abandon ultima suflare mă caută întreaga noapte apel după apel la care dau respins iar tu ești mai constantă decât moartea ce contează câteva mii de apeluri nepreluate în plus cineva trebuie să ia o pauză și de la mine hai să lăsăm ordinea firească a lucrurilor să ne ucidă în armonie cât încă ne iubim într-o violență pasivă dar sinceră ce coace vrajbă veșnică între suflete predestinate e demonstrat științific așa apar găurile negre în cosmos și în locul pe care îl ocupai în spațiul meu personal nimeni care își întâlnește sinele real nu scapă viu & nevătămat ne infectăm reciproc rănile cu ce descoperim în propriul abis s-au acumulat amăgiri constant iar astea nu sunt basme de ispirescu trebuie să limităm contactul între vocale ca să evităm dragostea cu hiat dezmorțită să-și arunce chinul ca-n toate romanele de stephen king
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate