|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 11
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-07 | |
Când Luna-și țese trena de zăpadă,
Din fulgii moi, potopuri stau să cadă. Pe vaduri verzi, adâncul din sorginte Sorbea duios absintul din cuvinte. Sub crater, lumea stă în tremur liric, O stea scria pe cer un panegiric, În flori de jar, deschide timpul ușa Și-un gând îmi scutură din trup cenușa. La crematoriu, inimi ruginite Ardeau cu sete doruri infinite; O frază ruptă din povești de strune Se prăbușește-n flăcări de lacune. Dar câte straturi de nespuse gânduri Mi-acoperă ființa dintre scânduri?! Și nici nu-mi pasă că e Lună coaptă Ori că netimpul dintr-un timp m-așteaptă. E clipa colbul ce se-așterne-agale Pe ochiul cald al ultimei vocale. Dar câte straturi de nespuse gânduri Îmi stau sub neființa dintre scânduri?! E-atât de albă umbra dintr-o iudă Că mor și dumnezei, și draci de ciudă.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate