ea cutreieră noaptea, cu figura ei delicată
cu trena ei stranie purtată de trei lilieci albi
dar ochii ei au fost legaţi
ochii ei, ce păcat ce tulburare de stele
şi sunt legaţi aproape continuu, reînnoit din vreme în vreme
cu un ritual anume, prin ceva care se arde, noaptea
dezleagă-i lumea, Doamne
nu-mi vorbi despre înger
despre îngerul care duce un deget la gură, privindu-ne
acum, nu-mi spune că nu e momentul
nu vezi cum mâinile noastre se caută, în tăcere
mâinile noastre nedespărţite, binecuvântate
eu dau să plec dar tu mă strigi, tu nu mă laşi
întoarce-te, îmi spui
apoi te văd plângând, cum un turn rupt de la jumătatea Lui
un turn ce te-a ţinut închisă, o crăiasă a zăpezii
poate de aceea simt totul prins cu o legătură îngheţată

***

eu mi-am recăpătat puterea, întreagă
puterea aceea care mă poartă pe aripile unui cocor alb
de când am înţeles că vorbesc şi vorbesc cu tine în gând
de câte ori vreau să te ştiu sau mă chemi
şi nu mai e nevoie să plâng, eu pe un mal tu pe celălalt mal
cuvintele tale trec pe lângă mine
cum nişte semne de sabie
cineva ar trebui să renunţe, la nişte lucruri adunate în exces
cineva ar trebui să înveţe să ofere, cineva ar trebui să înveţe să se roage
într-un fel nou care deschide ochiul ochiului
apoi să ştie că rugăciunea nu aduce de a doua zi cadoul lui Saturn
iar plânsul nu poate să fie doar o lipsă, o lipsă totală a sentimentelor
de la o vreme simt cum planeta se mişcă mai greu
atâtea piedici şi obstacole doar ca să înveţi ce să vezi
că este un crater aici
şi poate apărea ca din senin o gaură de vierme
de parcă m-aş gândi la tine, ACUM

***

cineva se gândeşte şi dă un semn de viaţă
iar Călăreţul vorbeşte
despre o zi, despre cifra unu, despre ascultare
despre o seceră ce a rămas aici
dar uneori simt că ai murit, sub un ceva aruncat asupra ta peste umăr
din casa casei tale, de cineva din apropierea ta care te leagă
şi e vorba de lucruri complicate
cum o metaforă crescută subit, atunci când ai spus
te iubesc abia după ce am plecat
uneori simt că te-ai transformat, într-o metaforă care îngheaţă apele
şi sunt multe amânări, cum într-un patru de cupe
sunt multe lumânări lumânări din ceară adevărată, potrivite de aprins
atunci când vrei să ştii ce simte pentru tine magicianul
şi nu mai vrei ca totul să fie doar o noapte
o noapte lungă, care să nu se mai termine niciodată
alteori doar văd într-o oglindă femeia şi cocorul
cocorul care ne poartă inima