|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 14
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-10 | |
Când plouă-n august, vara tace
Și norii spală vechiul drum, Din țărna arsă se desface Parfumul gliei, viu acum. În curtea goală, o găleată Păstrează cerul răsturnat, Iar frunza viței, aplecată, Dansează-n vântul parfumat. Sub streșini timpul toarce fire, Caisul tremură ușor, Iar ploaia intră-n amintire Ca glasul mamei din pridvor. În august, porțile așteaptă Pași rătăciți din alte țări, Iar mama stă, tăcută-n poartă, Cu rugi aprinse-n lumânări. E timpul să mă-ntorc acasă, În satul unde m-am născut, La inima de doruri arsă A mamei care m-a crescut. Când voi păși din nou în tindă, Va sta și timpul nemișcat, Iar pieptul mamei va cuprinde Copilul care n-a plecat. Cum ploaia-n august se destramă Abia ce-a sărutat pământ, Așa și timpul lângă mamă Îmi scapă printre palme-n vânt. Mă-ntorc să o mai văd o dată, Ea stă la poartă, lângă tei, Cu mâna-n aer ridicată, Și-atât de blândă-n ochii mei. Își duce palma peste pleoape, Și spune: „Praful... de sub tei...” Dar norii nu mai sunt aproape, Și ploi de august... ochii ei.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate