|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 31
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-13 | | Ca un furnicar e lumea un hipodrom un bâlci o moară fiecare pe cont propriu pășește cade se ridică uluitor paradoxal inexplicabil toți absolut și fiecare în parte cu două mâini cu două picioare cu un singur cap fiecare unul sare mai sus altul strigă mai tare decât ceilalți unul calcă pe capetele celorlalți un nebunesc galop un iureș fără arbitru fără medic pe tușă o imensitate în față desfășurată până la linia orizontului toți se ticsesc inexplicabil de-a valma unul peste altul curg zilele anii trec zboară cu nemiluita pe nenumărate la câte unul la doi la zece sute sau poate la mii milioane li se picură ultimele fărâme de nisip din clepsidră ei însă aleargă se târăsc gâfâie din greu dar se împing înainte undeva la o margine de sat o mamă îmbătrânită își întâmpină fiul întors după o îndelungată cătănie de nerecunoscut la față Cum mai trece viața !... altundeva un tată strâns lipit de pământ se roagă în șoaptă să-l ocolească obuzele zburând fără a purta nicio pică celor ce l-au înrolat fără a-și blestema soarta fără a se întreba ce am eu cu toate astea unul se luptă cu talazurile oceanului pentru un banal prânz în familie cât de inegală bătălie altul uneltește contra moșiei vecinului undeva o mamă smerit naște al nu știu câtelea copil chiar dacă de pe acum întrezărește că toți vor zbura spre alte zări lăsând-o singură pe lume ani și ani și secole învolburate puhoi de nevinovați plecați de acasă fără cale de întoarcere cei care au declanșat conflicte își intonează imnuri înzorzonați medaliați decorați cât cinism câtă insolență undeva cineva își numără zilele rămase pe numărate altundeva altcineva nu știe a număra și nici nu știe că nu știe a număra unul e foarte fericit fără a avea nimic altul e sufocat de dezolare încurcat numărându-și întruna banii nestematele domeniile supușii unul se bucură ca a prins răsăritul soarelui de parcă ar fi prins peștișorul de aur altul se lasă orbit de o bucată de nestemată dezgustat întorcând spatele soarelui ce mai este și viața asta
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate