|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 16
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-14 | |
Viața atinge mâinile —
mâinile tale ca niște mângâieri. Eu sunt Omul din lut, Omul din lut, îmi spui: n-am nici culoare, nici îndoială, nici umbră, nici superputeri. Merg grăbit, mănânc grăbit, gândesc grăbit și iubesc intens și grăbit, dar lucid. N-am prea mult timp aici, pe pământ. Totul e precis drămuit. Ajung fix la timp. N-am timp să pierd timp. Ascunde zâmbetul. Luminează mintea. Dă drumul și cuvintele la o parte, ca pe o cortină de fier lăsată în drum, la marginea serii și-a lumii. Stai tu singur-singur, fără cuget, fără trup, fără tine, fără timp, fără nimic și nimeni — învășmântat doar în Har. Până în Ziua de-Apoi n-a mai rămas nimic din noi la Judecata Supremă, nimic nepradă pieirii. Mândriei străbune, Neascultării, îi răspund eu, Femeia-Copil, în genunchi, cu capul plecat și zdrelit, lipit de vârful pantofului tău de domn, cu rușinea, smerenia și rugăciunea rudei tale sărace, din alt timp, de la țară. Mă pun de-a curmezișul în drum, fac sluj la picioarele Sale — sunt om din tină, din lut. Am greșit necuprins și-am iubit doar în vis. Recunosc totul. Ritmul se îndoaie, Harul se lichefiază în linguriță și curge din nou ca sângele-n vene. Coloana vertebrală se crapă și curmă ca focul luminii celei vii în adânc. Îngerii se încălzesc în jurul Lui, la mâini, la focul viu, la Cuvânt. Stau cerc când e frig și lumea întreagă-i un iad. Sunt calcar profund, strivit în picioarele lumii, dar niciodată chiar singur. Stai tu împrejurul meu ca o lumină de veghe și de nădejde, ca eul meu cel hoinar să se-ntoarcă la mine, să se-ntoarcă la Tatăl. Încălzește-mă tu, iubește-mă tu, apără-mă doar tu când eu nu mai pot, când mă simt singur. Strânge-mi la piept noaptea, în noaptea ta, ca pe a doua ta îmbrățișată lumină și inimă. ZVERA END — Om de Lut din volumul Dumnezeu Aievea Cap. Aripa Stângă
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate