agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 16 .



Om de Lut
poezie [ ]
Dumnezeu Aievea, Cap. Aripa Stângă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [veronica_nita_wyp4 ]

2026-08-14  |     | 



Viața atinge mâinile —
mâinile tale ca niște mângâieri.

Eu sunt Omul din lut,
Omul din lut, îmi spui:
n-am nici culoare,
nici îndoială,
nici umbră,
nici superputeri.

Merg grăbit, mănânc grăbit,
gândesc grăbit și iubesc intens și grăbit,
dar lucid.
N-am prea mult timp aici, pe pământ.
Totul e precis drămuit.

Ajung fix la timp.

N-am timp
să pierd
timp.

Ascunde zâmbetul.
Luminează mintea.
Dă drumul și cuvintele la o parte,
ca pe o cortină de fier
lăsată în drum,
la marginea serii și-a lumii.

Stai tu singur-singur,
fără cuget, fără trup,
fără tine,
fără timp,
fără nimic și nimeni —
învășmântat doar în Har.

Până în Ziua de-Apoi
n-a mai rămas nimic din noi
la Judecata Supremă,
nimic nepradă
pieirii.

Mândriei străbune,
Neascultării,
îi răspund eu, Femeia-Copil, în genunchi,
cu capul plecat și zdrelit,
lipit de vârful pantofului tău de domn,
cu rușinea, smerenia
și rugăciunea
rudei tale sărace,
din alt timp,
de la țară.

Mă pun de-a curmezișul în drum,
fac sluj la picioarele Sale —
sunt om din tină, din lut.

Am greșit necuprins
și-am iubit doar în vis.

Recunosc totul.

Ritmul se îndoaie,
Harul se lichefiază
în linguriță
și curge din nou
ca sângele-n vene.

Coloana vertebrală se crapă și curmă
ca focul luminii celei vii
în adânc.

Îngerii se încălzesc
în jurul Lui, la mâini,
la focul viu,
la Cuvânt.

Stau cerc când e frig
și lumea întreagă-i un iad.

Sunt calcar profund,
strivit în picioarele lumii,
dar niciodată
chiar singur.

Stai tu împrejurul meu
ca o lumină de veghe
și de nădejde,
ca eul meu cel hoinar
să se-ntoarcă la mine,
să se-ntoarcă la Tatăl.

Încălzește-mă tu,
iubește-mă tu,
apără-mă doar tu
când eu nu mai pot,
când mă simt
singur.

Strânge-mi la piept noaptea,
în noaptea ta,
ca pe a doua ta
îmbrățișată lumină
și inimă.

ZVERA END — Om de Lut

din volumul Dumnezeu Aievea
Cap. Aripa Stângă

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!