|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 9
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-18 | | Eminescu și Nichita mi-au furat, pe rând, iubita, Chiar de-acolo, dintre genii odihnind în pioșenii, Au ademenit-o, lesne, cu slove de prin pricesne, Cu momeli - versuri cu rime, cu patos și profunzime. Și-i pierdută, și oftează, citește, interpretează, Murmură, privește-n zare, recitește, n-are stare, Mă ignoră ca pe-o piatră, ca pe-un câine ce nu latră, Mă îmbrățișează-n grabă, nu-mi răspunde, nu mă-ntreabă. Sunt pilaf, varză, omletă, nu am boi la bicicletă, Mă oftic de tot salariul, e urât, în draci, scenariul, De-aș avea puteri divine, învia-i-aș, să se-nchine În genunchi, să-mi ceară scuze, să se autoacuze. Ăștia doi, tâlhari cu pana, i-au deschis, iubitei, rana, Cupidoni negând menirea, și-au amanetat iubirea, S-au dedat la rapturi fine, fără măști și carabine, Judeca-i-aș, de urgență, fără pic de indulgență. Dacă mă gândesc mai strașnic, ar fi bine să fiu pașnic, Altfel, s-ar putea, vezi bine, să judece ei la mine Lipsa stilului romantic și a unui câmp semantic Unde să citesc iubita, Eminescu și Nichita.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate