|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 24
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-08-28 | |
E vară,
papagalii fluieră descreierați, imitând stăpâni neajutorați. E vară, și-mi cântă Rebetiko; pe coastă răsună-n piept și-n refren un viitor obscen. E vară, mă gândesc la un clișeu latinesc: e clipa s-o trăiesc, cu malurile apei care se sparg de stânci și iar vin înapoi. E vară, și știu că-i pe sfârșite; mă-ntorc acasă cu buzunarele rănite, obosite de atâtea ispite, dezgolite. E vară, de fapt - imediat e toamnă, cu coduri fiscale, fără drumeții aristocrate; mă gândesc la contribuții sociale și la impozite locale. E vară, noi știm: minciunile pot cumpăra vremelnicia, un ultimatum care se termină avid în sălcii și iarbă verde. E vară, floarea-soarelui s-a îmbătat cu un dinamism ciudat; eu îmi port ochelarii de soare în ploaie, cu gândul la croaziere și fructe de mare. E vară, și stau de veghe în lanul de secară. Se simte atât de copleșitor să îmbătrânești: doare ca un glonț pentru o domnișoară să te privești în oglindă și să devii murdară. A fost vară! Mi-am spart Ray-Ban-ii de niște stânci, temperaturile scad ca piesele de domino, și încerc să-mi amintesc de prieteni privind peste mile întregi unii-s la facultate, alții-n libertate; pare că ăsta-i norocul cerșetorului.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate