agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 24 .



Altcineva
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [JD.Atthena ]

2026-08-31  |     | 



Există o zi în care încetezi să mai cauți.

Nu pentru că ai găsit.
Ci pentru că, într-o dimineață, ridici telefonul de pe noptieră și observi că nu mai ai pe cine verifica.

Nu pentru că ai iertat.
Nu pentru că ai înțeles.
Ci pentru că ai obosit să cari aceeași întrebare prin aceleași camere.

La început crezi că viața se schimbă în zile mari.
O despărțire.
Un diagnostic.
Un telefon la miezul nopții.
O ușă trântită.

Apoi trec anii și înțelegi altceva.

Cele mai importante transformări se petrec în șosete desperecheate, căni uitate pe birou și dimineți care seamănă atât de mult între ele încât nici nu observi că te schimbă.

Într-o zi nu mai întrebi.
În alta nu mai aștepți.
În alta nu mai verifici.
Și nimic nu anunță evenimentul.

Nu există aplauze.
Nu există ceremonii.

Doar o femeie care își bea cafeaua și nu mai simte nevoia să răscolească cenușa.

Uneori cred că maturitatea seamănă cu o casă abandonată.
Intri după mulți ani.
Aerul miroase a praf și lucruri neterminate.
Pe un raft găsești fotografii.
Într-un sertar, promisiuni care n-au ajuns nicăieri.
Pe podea, câteva regrete pe care nimeni nu s-a mai obosit să le ridice.

Și, peste tot, spațiu.
Mult spațiu.

Odată mă speria.
Mi se părea dovada a tot ce am pierdut.

Astăzi îl privesc altfel.
Ca pe locul rămas după ce au plecat versiunile mele vechi.

Fata care credea că poate salva pe oricine.
Femeia care credea că iubirea repară tot.
Omul care confunda înțelegerea cu controlul.

Toți au locuit aici.
Niciunul nu mai stă.
Poate că asta face timpul.

Nu ia oamenii din noi dintr-odată.
Îi mută afară încet.

Lasă câteva fotografii pe pereți.
Câteva urme pe podea.
Și apoi face loc.

Pentru altcineva.

Pentru omul care poate traversa aceeași viață fără să mai încerce să o repare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!