Se poate spune că încă mai exist
între sublim și infinit,
în căutarea timpului nescris,
un călător pe-un drum neobosit.

Mă pierd prin galaxii de gânduri,
Pe foi de aer scriu tăceri,
Și caut printre mii de rânduri
Speranța zilelor de ieri.

Se cerne clipa ca o stea
Ce moare blând pe cerul stins,
Dar undeva, în lumea mea,
Mai am un vis de neatins.

Sunt doar ecoul rătăcit
Prin labirintul nepătruns,
La granița cu cel mai drag sfârșit,
Unde destinul n-a răspuns.

Și merg așa, purtat de vânt,
Un punct pierdut în univers,
Cătând pe-acest bătrân pământ
Al tinereții mele vers.