|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Fiecare femeie Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 6
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-09-06 | |
toate ceasurile cunoscute
încep la un moment dat să meargă înapoi ca niște hoți care se întorc la locul faptei cred că s-au inventat coincidențele doar ca să poți apărea în mijlocul lor iar ca să ne mai vedem o ultimă dată timpul uită pe cine trebuia să despartă după revedere îți atârn lipsa cu coada strânsă într-o colecție cronică de scalpuri cu plachetă platinată inscripționată breton de iubită cu care mă acopeream ca să mă trezesc îndrăgostit în paturile lor king size cei din jur se iubesc puțin se mint suficient apoi își mută inimile în apartamente din ce în ce mai mici nu cred că mai cunosc ei sensul durerii fiindcă asta i-ar face umani dulcele năpârlește după transplantul de sentimente care-mi hărțuiește handicapul cred că mi-am construit o scară defectă dinadins ca să nu poată ajunge oamenii buni la pervaz la care aștept cântă cranțul treptelor crăpate și mă înclin înaintea prestigiului acestui putregai repetitiv ca un agnostic care se roagă pe clavicula calvarului mă săruți cu târnăcopul în eter ineluctabil până devin atât de gol de dinafară încât ajung să fiu slujit de însuși dumnezeu numai tu-mi scapi din brațe on and on în toate simulările posibilului și imposibilului te regăsesc evazivă fără scop ca un țânțar care se îmbolnăvește din sângele meu caut orice hoit hoinar care îți seamănă câtuși de puțin în realitatea mea fracturată de regret reglată cu anestezice caleidoscopice căptușită cu dezgust de sine și de convingerea criminală că e prea devreme să plec singur acasă și prea târziu să mai devin omul de care aveai nevoie dar nu-mi găsesc locul pe niciun cearșaf ca un monolit extraterestru descoperit în deșertul în care m-am deșteptat automat intrus în plus la mine în dormitor se vorbește vulgar în somn cealaltă pernă se pocește într-un contur familiar de pasăre de pradă pocăită care tot croncăne în visul meu gălăgios tu porți pe dos aceeași privire cu care se deschid seifurile și se închid rănile prost iar eu mă prefac că n-am petrecut ani întregi cu un ochi închis să te vânez orb printre alte femei care aveau alfabetul tău dar nu și limba
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate