agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


Vizionări: 6 .



deus de deo: monomaniac
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [forte_paris ]

2026-09-06  |     | 



toate ceasurile cunoscute
încep la un moment dat să meargă înapoi
ca niște hoți care se întorc la locul faptei

cred că s-au inventat coincidențele
doar ca să poți apărea în mijlocul lor
iar ca să ne mai vedem o ultimă dată
timpul uită pe cine trebuia să despartă

după revedere îți atârn lipsa cu coada strânsă
într-o colecție cronică de scalpuri
cu plachetă platinată inscripționată
breton de iubită cu care mă acopeream
ca să mă trezesc îndrăgostit

în paturile lor king size
cei din jur se iubesc puțin
se mint suficient apoi își mută inimile
în apartamente din ce în ce mai mici
nu cred că mai cunosc ei sensul durerii
fiindcă asta i-ar face umani

dulcele năpârlește după
transplantul de sentimente
care-mi hărțuiește handicapul
cred că mi-am construit
o scară defectă dinadins
ca să nu poată ajunge oamenii buni
la pervaz la care aștept

cântă cranțul treptelor crăpate
și mă înclin înaintea prestigiului
acestui putregai repetitiv
ca un agnostic care se roagă

pe clavicula calvarului
mă săruți cu târnăcopul în eter ineluctabil
până devin atât de gol de dinafară
încât ajung să fiu slujit de însuși dumnezeu

numai tu-mi scapi din brațe on and on
în toate simulările posibilului și imposibilului
te regăsesc evazivă fără scop
ca un țânțar care se îmbolnăvește
din sângele meu

caut orice hoit hoinar
care îți seamănă câtuși de puțin
în realitatea mea fracturată de regret
reglată cu anestezice caleidoscopice
căptușită cu dezgust de sine
și de convingerea criminală că
e prea devreme să plec singur acasă
și prea târziu să mai devin
omul de care aveai nevoie

dar nu-mi găsesc locul pe niciun cearșaf
ca un monolit extraterestru
descoperit în deșertul
în care m-am deșteptat automat intrus

în plus la mine în dormitor
se vorbește vulgar în somn
cealaltă pernă se pocește
într-un contur familiar
de pasăre de pradă pocăită
care tot croncăne

în visul meu gălăgios
tu porți pe dos aceeași privire
cu care se deschid seifurile
și se închid rănile prost
iar eu mă prefac
că n-am petrecut
ani întregi cu un ochi închis
să te vânez orb printre alte femei
care aveau alfabetul tău
dar nu și limba

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!