Azi e ziua mea.

M-am trezit mai devreme
și mi-am adresat felicitări.
Trandafirii din fața casei
mi i-am dăruit.

Creșterea natalității,
dorită de marele strateg,
i-a făcut pe mama și pe tata
să mă strige decrețel,
spre tristețea surorii mele,
care își vedea moștenirea revendicată.

Mulți ani, la ora 7,
trebuia să ajung într-o clădire.
Am urcat trepte
de la subsol până la acoperiș
și am rămas cu Moartea Căprioarei
învățată pe de rost.
La bacalaureat nu a dat-o,
pentru că atunci nu aveam carne.

La un moment dat am fost trimis
să-mi apăr țara.
Am cules cucuruz și porodici.
Gloanțele le-am văzut
în muzeul unității –
când vine Putin, să știu să le arăt.

Tot atunci
am considerat că varza
este ceva ireal.

De la o vârstă,
gândurile îmi erau ocupate de fete
pe care le tot dezbrăcam,
ca să găsesc modelul perfect
pentru paradă.

Într-o zi a venit un preot
și mi-a pus un inel.
Să nu-l pierd,
că greu mai găsesc altul.

Azi o să fac un tort din pâine muiată
pentru găinile mele.
Vecina mi-a înapoiat-o
pe cea care i-a făcut unsprezece puișori.
La porc – un tort de mere.

Animalele din ferma mea
nu au încă un sindicat
să-mi aprobe prima de naștere
pentru funcționari.

Deseară,
în camera unde dorm singur,
o să mă întreb
de superpoziția
de a fi sau nu a fi.