Pe umeri obosiți de-atâta greu și chin,
Se sprijină o lume de lacrimi și suspin.
Iar lemnul de durere, prin jertfă și prin har,
S-a ridicat spre ceruri ca un altar.


Sunt două brațe sfinte deschise către noi,
Să ne ridice blând din lacrimi și noroi.
Când lumea-L răstignea în ură și păcat,
Hristos îmbrățișa pământul întristat.


O, Sfântă Cruce, înalță-te spre cer,
Ca rugă peste lume, lumină în mister!
În brațele lui Hristos, pământul s-a cuprins,
Iar moartea-n fața Crucii pare că s-a stins!


Purtăm și noi o cruce pe drumul nostru greu,
Cu lacrimi și cu doruri, privind spre Dumnezeu.
În nopțile prea lungi, când singuri ne simțim,
Sub greul încercării spre ceruri noi privim.


O, Sfântă Cruce, lumină peste noi,
Ridică-ne din umbră, din lacrimi și noroi!
Când sufletul se frânge sub crucea lui cea grea,
Hristos îi este calea, puterea și lumina sa!

Lăsați Sfânta Lumină în inimi să coboare,
Căci după Vinerea Mare răsare sărbătoare.
Să sărutăm azi Crucea, cu sufletul smerit,
Căci prin iubirea Crucii Hristos ne-a mântuit.

O, Sfântă Cruce... înalță-te spre cer...
Ca rugă peste lume... lumină în mister…