Inima mea este o inimă liberă, din altă atmosferă,
Inima mea este a cailor sălbatici, care aleargă iară,
Lor nu le convine că ei îi place să scrie, și așa e ușoară,
Dar în ciuda lor caii aleargă pe câmpie ca odinioară...

Încă nu ți-am dat inima mea, Călărețule, căci privind o stea
Eu încă visez la calea, chemarea și salvarea scrisului din ea,
Fiindcă destinul meu e să scriu cu înfocare mereu, fără perdea,
Și prețul este însăși inima, care nu poate decât singură, să stea...

Pe luna-n vărsător te-am întâlnit pe tine, și era ceva straniu,
Eu femeie fiind, parcă ceva mai mult am simțit, și-am călcat pe craniu,
Ei n-au înțeles, au crezut că-s doar cine-arăt, acest corp încă neviu,
Dar în alergarea cailor am înțeles cine-s eu, și am simțit că înviu...