|
agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
|
|
| |||||
| Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ идут купцы Контакт |
Комментарии членов сайта
Просмотревшие: 5047
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-24 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] |
Sincer, mă-ntreb unde-și are pielea ta rădăcinile,
și cam ce culoare ai avea dacă mi-ai fi casă. Pentru toate lucrurile care nu se spun închin vin, cu toate că mai de folos mi-ar fi un service emoțional, ca și cum aș plimba prin lume un cărucior fără copil, gol ca o urmă lăsată de tine în cearșaf. "oh yes I'm the great pretender" , tolanit verde, mă-ntreb deseori dacă mâna ta nesigură mi-ar putea sădi copaci pe spate ca pe munti, mi-ar putea picta păsări in zbor pe spate ca pe cer. Pășesc cu atâta nesiguranță uneori și diminețile sunt reproduse după prima dimineață fără tine dar totuși pășesc, uite! aș putea muri oricând, poate scările astea cu pisici duc deasupra tavanului. Scriu poezia aceasta pentru cutia ta poștală ca o scrumieră într-o casă unde nu se fumează, apoi se face seară, noapte, dimineață, lumină, alta încântată de poemul pentru tine, și la urma eu împingând un cărucior gol ca o urmă a ta în cearșaf.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность