|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Le pacte du diable Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 2361
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-14 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Care a fost prima imagine abandonată ochilor tăi ? A luminii poate ? A mâinilor mamei ? A albului steril de pe zidul spitalului ? … … … Un amalgam de pete, în general considerate culori, Pierzându-și una înr-alta sacadatele mișcări. Dacă te închini adânc, Suficient de adânc, În sfintele-ți rămășițe ale memoriei, Ai să-ntâlnești, Poate ai să întâlnești Clipa primordială, Așa cum sună în încăperea proaspăt văruită, Vocea guturală : “Astăzi s-a născut !” Mai întâia oglindă care ți-a furat chipul, Să vină, atunci, să te prindă de umeri, Să te-nalțe până la nivelul zero al conștienței. Ca abia mai apoi, Mult mai apoi, Să rămână singur, Doar ciob în ochii tăi adânci, Nesimțitori, Privindu-te de dincolo de mine… … De tine, Căci, oricum, Singură nu-ți vezi decât reflexia tristei figuri Urmându-te apatică, Fidelă. Și poate c-ar trebui să stai mai mult timp trează, Mereu la pândă, În miez de noapte, chiar sub semilună, În trena unei stele căzătoare, Să-i prinzi din zbor urma, măi, suflet din oglindă, Cețoasă sinecură, Nemișcată. Nici chiar tu. Nici chiar tine. Nimic. Simplu, Poate.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité