|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Mi-am pus butonii cei noi și cravata oranj Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 1620
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-02 | [Acest text ar trebui citit în espanol] |
Y...aun cuando queremos permanecer allí, nuestros corazones laten fuertemente por huir, por escapar... por avanzar.
Palabras van y vienen, flotan como el viento y se desvanecen entre el silencio.. sonrisas fingidas, voces ausentes, recuerdos muertos. Caminos de dolor, olores de tristeza, llantos de amargura. Y.. aun cuando queremos permanecer allí, la realidad se adueña de nuestro pensamiento y nos obliga a regresar. Nuestros parajes se hacen cada vez mas vanos, y nuestros senderos parecen separarse cada vez mas. La tristeza avanza hasta el fondo de mi morgue sentimental, levanta cada contada alegría y cada sueño mutilado. Libero mi mente de todo aquello que acongoja mi espíritu, pero todo regresa en un suspiro...,en un suspiro que será eterno.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate